Pornim în aventura noastră și în aproximativ 144 km ajungem la Beltiug, unde ne oprim la crama Nachibil.
Momentul confirmării depline a Beltiugului că zona viticolă este cel reprezentat de colonizarea târzie (1730) a zonei de către șvabii din Oberschwaben. Acest fapt i se datorează contelui Karolyi Sandor, proprietarul întregului domeniu viticol, care, pentru a continua tradiția străveche, acorda coloniștilor o scutire de taxe pentru doi ani. Istoria însă merge mult mai în urma, spre anii 1085 când, se spune, Ladislau I al Ungariei ar fi băut aici, obosit după o lupta, vin dintr-un dovleac. De aici și numele Beltiug (bel – conținut, tek/tok – dovleac). Nachbil înseamnă „după deal”, în germană. Aici s-au plantat, în vechime, Furmint, Bacator și Chasselas. Astăzi, pentru păstrarea amprentei originale, proprietarii își asuma reînvierea unor soiuri precum Grunspitz, după ce au fost introduse în cultura Silvaner, Blaufrankisch și Riesling de Rin.
Au început cu câteva hectare, într-o zonă cu o densitate nemaiîntâlnită de pivnițe mici, istorice: peste 370 de pivnițe la 690 de case! Tot la începutul secolului XXI, proprietarii și oenologii Johan și Edgar Brutler renovează vechea pivniță de secol XVIII, în spiritul conservării atmosferei Evului Mediu. În același spirit s-au păstrat și „masurile” vechi, o parte dintre vinuri fiind maturate în butoaie de 400 de litri.
În decorul natural, subliniat de pivnițele și clădirile istorice, la un pahar de vin, expresie a identității locului, o vizita la Beltiug poate fi considerară o experiență pe care mintea și sufletul o vor arhivă într-un fișier comun.
Ne continuam drumul spre Carei și în aproximativ 50 de km ajungem la Vinăria Jugrestan. Aici facem o vizita prin cele 5 vii ale familiei Jugrestan: via lui Tati, via de la Beci, via Mea, via Mare, via lui Săcăleanu.
Lașam în spate povestea despre vin și rămânem tot în Carei unde ne oprim la castelul Karolyi, o splendida bijuterie arhitecturala considerată un adevărat “Peleș al Transilvaniei”.
Așezat în centrul orașului, castelul întemeiat în urmă cu sute de ani de familia Karolyi este un blazon nu doar pentru “villa Karul” ci pentru întreagă regiune, fiind locul în care istoria, legenda, misterul și frumusețea se împletesc spectaculos.
Istoria Castelului din Carei este strâns legată de cea a familiei Károlyi. În vremea regelui Matei Corvin, László Károlyi construia aici o prima cetate, o casa de piatra ce avea să fie extinsa pe țoață perioada secolului următor.
Aspectul actual al castelului datează din anii 1894-1896, când Ștefan Karolyi, urmând planurile arhitectului Arthur Meinig a transformat castelul într-un edificiu în stil eclectic, asemănător cu celebrele castele renascentiste de pe Valea Loirei, din Franța.
În perioada interbelica, o parte din obiectele de valoare ramase în castel, în special tablouri, au fost înapoiate familiei Karolyi. Tot în aceasta perioada o parte din castel fost transformata în sanatoriu, iar cealaltă parte în cazino. În timpul celui de al doilea război mondial, aici a funcționat o scoală militara și apoi un spital militar.
