Ganditorul sta si se gandeste la infinit iar privitorul sta si priveste spre infinit. Poate nu e posibil sa cuprinzi cu ochii infinitul, dar Brancusi a cioplit in lemn propria lui viziune despre infinit si ne-a lasat-o mostenire.

Bun venit pe mealaguri gorjene!

Un alt weekend de primavara calda si o alta destinatie pe lista ta. Ai pornit spre Gorj si primul lucru pe care il vei face odata ajuns la destinatie, este sa dai o raita la ansamblul sculptural Constantin Brancusi. La pas, catinel, strabati 1 km pe jos, cu 3 opriri importante. Trei sculpturi in aer liber, un loc unic in lume.

Pasesti sub Poarta Sarutului si ii afli simbolistica; nemurirea sentimentului dragostei. Brancusi afirma despre opera sa: „Am vrut de fapt sa fac un lucru care sa pomeneasca nu despre o singura pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit si s-au perindat pe pamant, inainte de a-l fi parasit.” Fura-i un sarut partenerului de drum si de viata si inaintezi spre o alta opera.

Sursa: https://www.outdooractive.com/

Ajungi la Masa Tacerii, locul unde soldatii au luat ultima masa inainte sa porneasca pe campul de lupta. Inconjurata de 12 scaune asezate la distante egale intre ele si fata de masa pe care o inconjoara, care reprezinta cele 12 linii ale ceasului. Perfectiune brancusiana si masuraturi exacte. Parca locul te indeamna la un moment de  tacere exterioara si la meditatie interioara.

Sursa: https://casadavison.ro/

Ultima dar nu cea din urma, Coloana Infinitului. Austera si perfect echilibrata, 30 de metri inaltime si 15 moduli octaedrici suprapusi; se ridica impunatoare spre cer in memoria tuturor celor cazuti in Primul Razboi Mondial.

Sursa: https://www.descopera.ro/

Impresionat de ce pot face 2 maini pline de har si de simbolistica locului parca te fura gandul si contemplezi marile valori ale vietii. 

Daca te-ai incalzit suficient de la soarele bland iti propunem sa cobori si sub pamant, mai exact in Pestera Muierii, ca un adevarat explorator plecat in expeditie. Inaintezi in galerii, ba in pasul piticului, ba in picioare, in pestera atipita, intr-o racoare placuta, in timp ce picaturile de apa curg din tavan. Afli ca aici s-au adapostit femei si copii in timpul razboiului si chiar daca e prima pestera electrificata din Romania, electricianul te lasa in bezna pana treci in sectorul urmator, deci pregateste-ti lanterna…Buhuhuuuu!

Mii de pasi mai tarziu parca ai vrea sa te iti tragi sufletul si sa te reculegi; fi fara grija, ne-am gandit si unde pui capul pe perna seara. Porneste intr-o noua aventura cu Wens, aici!