Poți să ai un dulap plin cu haine scumpe, dar într-o zi se vor demoda. Poți avea un garaj plin cu mașini de lux, dar într-o zi vor rugini. Poți avea bucătari care-ți vor pune pe masă cele mai fine mâncăruri din lume, dar într-o zi tot vei tânji după mireasma din bucătăria bunicii.

Oricât de mare este prețul lucrurilor din jurul tău, acestea pot fi lipsite de valoare dacă nu se regăsesc în simplitatea copilăriei și dacă nu te duc cu gândul la zilele în care timpul era singura monedă care conta.

E adevărat că lucrurile s-au schimbat, iar pe ulița cândva prăfuită de jocul copilăresc se încinge acum asfaltul deranjat doar de trecerea mașinilor.

Cu toate acestea, amintirea acestor locuri rămâne vie și palpabilă într-un ținut unde casele și-au păstrat înfățișarea timpurie, iar podurile ce trec peste Râul III seamănă cu potecile de lângă gârla în care te scăldai cât era vara de lungă.

August2.2

Câțiva pași mai încolo, câteva case colorate în nuanțe de toamnă te duc cu gândul la acel început de septembrie în care jonglai extazul ultimelor zile de vară și pseudo-grijile zilelor de școală ce urmau să vină. Riquewihr și Kaysersberg sunt acele localități care reflectă copilăria a generații întregi, a noastră, a părinților și bunicilor noștri, 2 localități care au învins timpul și au absorbit amintirile noastre ca un burete pufos.

Miresmele de toamna tânără te întineresc cu un elixir delicat ce-ți mângâie simțurile ca o mamă grijulie. În mod paradoxal, vinul alsacian, cu cât este mai bătrân, cu atât te întinerește mai mult.

Porțiile generoase de spätzle, tarte flambée și choucroute poartă imaginea bunicii care jongla intre grădină și bucătărie, neobosită, neplictisită și mereu atentă chiar și cu cea mai mica frunză de pătrunjel pe care o punea în cratiță. Nu voia bani, voia zâmbete, deoarece banii reflectă prețul lucrurilor, în timp ce zâmbetele reflectă valoarea lor.

Așa că mergi în Alsacia și schimbă, pentru moment, biroul cu ulița, pantofii cu sandalele și maturitatea cu copilăria.