Când îți poți dori zăpadă mai mult decât atunci când soarele arde nemilos pe cerul lui august? Când ți-e setea de adrenalină mai mare decât atunci când canicula te moleșește și nu te lasă să cucerești zări sălbatice? Și, cel mai important, când îți e mai mare dorul de iarnă dacă nu în miez de vară?

Trecut de jumătatea verii, când soarele trage cu dinții de ultimele zile călduroase, te gândești deja la zăpadă, la geci groase și bocanci, la schiuri și plăci de snowboard, la vin fiert și ceai aburdind. Te transpui de pe plajă pe pârtie și, chiar dacă ești cu trupul în Mamaia, ajungi cu sufletul în Bukovel.

În timp ce, la picioare, ți se sparg valurile mării agitate, tu tânjești după oameni de zăpadă, fulgi mari de nea și peisaje dominate de albul regal al lui ianuarie. Coborând cu pași lenți spre adâncul apelor, simți, de fapt, niște pași puternici te duc spre cel mai înalt punct al Ucrainei, tocmai în vârful Hovârla.

August1.2

În tot acest amalgam de senzații multiple, toate aflate în antiteză, corpul tău, îmbrăcat în costum de baie, va simți căldura echipamentului de schi, mișcarea lentă din apă va fi confundată cu viteza schiurilor ce coboară pârtia întinsă. Astfel, adâncimea devine altitudine, valurile devin slalomuri, iar vapoarele devin sănii.

Nici poftele alimentare nu mai sunt aceleași. În loc de o salată răcoroasă, preferi o supă caldă, iar cocktail-urile reci încep să fie înlocuite cu ceaiuri fiebinți.

În acest miraj manifestat prin trecerea de la cald la rece, nu trebuie decât să te înarmezi cu puțină răbdare. Bucură-te de ultimele valuri, gândindu-te deja la primii fulgi de zăpadă și mai fă un salt în apă, înainte de a cobori pârtia pe schiuri.

Cât timp te scuturi de apă și de nisip, Bukovel își aranjează crestele montane și își pregătește rochia de omăt.